bunătáte (bunătắți), s. f. – 1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade. – Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun). Vezi definitia »

MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieșit din comun și respingător ca aspect, ceea ce este monstruos. ♦ Fig. Ceea ce produce groază, repulsie; grozăvie, cruzime. [Pr.: -stru-o-] – Din fr. monstruosité. Vezi definitia »

este o porcarie Vezi definitia »

CIOBĂNÉȘTE adv. Ca ciobanii; fig. necioplit, grosolan. – Cioban + suf. -ește. Vezi definitia »

conte, conți s. m. ipocrit. Vezi definitia »