LÍRĂ¹ s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra]. Vezi definitia »

COALESCÉNȚĂ s. f. (Chim.) Contopirea picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie în picături sau particule mai mari. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalescence. Vezi definitia »

PAPIÓTĂ s. f. 1. sul de hârtie pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. 2. sul mic de hârtie pe care se înfășoară ața de cusut; (p. ext.) ața însăși. 3. hârtie unsă cu grăsime în care se frige carnea sau peștele. (< fr. papillote) Vezi definitia »

BOÁSCĂ s. f. (Reg.) Boștină. – Slav. (v. sl. vosku). Vezi definitia »

FLĂMÂNZÍCĂ, flămânzele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina și frunzele păroase și cu florile galbene (Draba nemorosa). – Flămând + suf. -ică. Vezi definitia »