ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie patologică = ramură a anatomiei care studiază structura patologică a organelor corpului. ♦ Structura unui organ sau a unei ființe. – Fr. anatomie (lat. lit. anatomia). Vezi definitia »

PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. Vezi definitia »

ELECTROFLUORESCOPÍE s. f. electrocardiografie fluorescopică. (< electro- + fluorescopie) Vezi definitia »

TIPSÍE, tipsii, s. f. 1. (Adesea fig.) Tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată. 2. (Muz.; la pl.) Chimval. – Din tc. tepsi. Vezi definitia »

HETEROGAMÍE s.f. (Biol.) Fuziune totală a două elemente sexuale diferite; anizogamie. [Gen. -iei. / < fr. hétérogamie, cf. gr. heteros – altul, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »