Definita cuvantului conte
CÓNTE1 s. m. 1. (în evul mediu) conducător al unei provincii, cu funcții administrative și militare. 2. titlu de noblețe, ereditar, între viconte și marchiz, în Apus, sau între baron și prinț, în Rusia țaristă. (< it. conte, fr. comte)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conte
spasmoticéște, adv. (înv.) în mod spasmodic (convulsiv). Vezi definitia »
RELATIVITÁTE s. f. 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ♦ teoria ~ății = teorie fizică potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid. (< fr. relativité) Vezi definitia »
PARAIMUNITÁTE s. f. stare de rezistență redusă, apărută în organism paralel cu imunitatea specifică. (< fr. paraimmunité) Vezi definitia »
MATURITÁTE s.f. 1. Dezvoltare completă din punct de vedere fizic și (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Fig.) Stadiu înaintat de experiență. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desăvârșită a unui organ sau a organismului întreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturité]. Vezi definitia »
AUDIMUTITÁTE s. f. mutitate congenitală neînsoțită de surditate. (< fr. audi-mutité) Vezi definitia »