GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ◊ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund) Vezi definitia »

prund=prundeis Vezi definitia »

ȘTRAND s. n. loc special amenajat pentru baie, plajă sau sporturi nautice. (< germ. Strand) Vezi definitia »

bolând (bolấndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolândăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolândatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolânzeală, s. f. (laur); bolânzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolânzie, s. f. (nebunie). Vezi definitia »

BUND s. n. asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). (< germ. Bund) Vezi definitia »