Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență. Vezi definitia »
papleacă s. f. sg. bărbat prost și molâu. Vezi definitia »
ÁFTĂ, afte, s. f. Ulcerație superficială și dureroasă, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui. – Fr. aphte (lat. lit. aphtae). Vezi definitia »
CRÁTĂ s.f. (Mar.) Ambalaj în formă de șipci, de ladă, servind la împachetarea fructelor, a damigenelor și a unor mărfuri ambalate în saci de hârtie. [< engl. crate]. Vezi definitia »
PIRÍTĂ, pirite, s. f. Sulfură de fier naturală, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite. Vezi definitia »