Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
BOGDAN-DUICĂ, Gheorghe (1866-1934, n. Brașov), istoric literar român. Frate cu I. Bogdan. Acad. (1919), prof. univ. la Cluj. Studii de istorie culturală și literară (despre Simion Bărnuțiu, Ion Ionescu de la Brad, Vasile Alecsandri, Ioan Barac), cercetări de literatură comparată și o sinteză de istorie literară („Istoria literaturii române moderne. Întîi poeți munteni”). Vezi definitia »
CARIÓPSĂ s.f. Fruct uscat, indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânță. [Pron. -ri-op-. / < fr. caryopse, cf. gr. karyon – nucă, opsis – aspect]. Vezi definitia »
POTOLEÁLĂ, potoleli, s. f. (Rar) Potolire. – Potoli + suf. -eală. Vezi definitia »
codúlă, codúle, s.f. (reg.) bucată de frânghie groasă servind de frână a năvodului. Vezi definitia »
GĂLBEJEÁLĂ s. f. (Pop.) Paliditate, paloare (a feței). – Gălbeji + suf. -eală. Vezi definitia »