Definita cuvantului contextură
CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contextură
TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din fr. tétine. Vezi definitia »
MONOCITÓZĂ s.f. (Med.) Creșterea numărului monocitelor din sânge. [< fr. monocytose]. Vezi definitia »
ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape. Vezi definitia »
FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. [< lat. fabula]. Vezi definitia »
MIELÓZĂ, mieloze, s. f. (Med.) Leucemie. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myélose. Vezi definitia »