Definita cuvantului contingent
CONTINGÉNT, -Ă I. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit. II. s. n. 1. totalitatea tinerilor născuți în același an și luați în evidența organelor militare. ◊ totalitatea elevilor și studenților (aproximativ) de aceeași vârstă care intră și parcurg împreună aceeași treaptă de învățământ. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă. (< fr. contingent, lat. contingens)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contingent
ANTIFORMÁNT, antiformanți, s. m. (Fon.) Zonă de minimă energie, situată între doi formanți apropiați. – Din fr. antiformant. Vezi definitia »
EVENIMÉNT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement) Vezi definitia »
TERMOLUMINISCÉNT, -Ă adj. v. termoluminescent. Vezi definitia »
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant. Vezi definitia »
SUPLEMÉNT s.n. v. supliment. Vezi definitia »