TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă¹ sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire. Vezi definitia »

AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. cu gestiune sau administrare proprie. (< fr. autogestionnaire) Vezi definitia »

FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar) Vezi definitia »

bucvár (bucváriu), bucváre (bucvárii), s.n. (înv.) carte veche cu litere chirilice; bucoavnă. Vezi definitia »