Definita cuvantului contingență
CONTINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu contingență
AMITÓZĂ s. f. Diviziune directă a celulelor prin strangulare, înmugurire etc., fără apariția cromozomilor. – Din fr. amitose. Vezi definitia »
jálbă (jélbi), s. f. – 1. Plîngere, reclamație. – 2. Cerere, petiție. – Var. (Mold.) jalobă. Sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. Var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba. – Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s. m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant). Vezi definitia »
CRUCIFÉRĂ, crucifere, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce (I 1); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plante crucifere. – Din fr. crucifère. Vezi definitia »
MICÓZĂ1 s. f. boală la plante și animale provocată de anumite ciuperci parazite. (< fr. mycose, germ. Mikose) Vezi definitia »
WATTÓRĂ s. f. unitate de măsură a energiei electrice, egală cu puterea de un watt în timp de o oră. (după fr. watt-heure) Vezi definitia »