ORÍGINE s. f. 1. început, proveniență; izvor, obârșie. 2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un grup social, o națiune etc. ◊ etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine) Vezi definitia »

subdiviziune de specialitate a pediatriei care constă în îngrijirea medicală a copiilor nou-născuți, în special a celor bolnavi sau prematuri. Vezi definitia »

REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune]. Vezi definitia »

FLAGELAȚIÚNE s.f. v. flagelație. Vezi definitia »

LAMENTAȚIÚNE s.f. v. lamentație. Vezi definitia »