Definita cuvantului memorie
MEMÓRIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă. ◊ Expr. În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. mémoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu memorie
AMENȚÍE s. f. stare amentivă; tulburare mintală. (< germ. Amentia) Vezi definitia »
BONOMÍE s. f. (Franțuzism) Însușire de bonom; caracter bonomului. – Fr. bonhomie. Vezi definitia »
ELECTROCARDIOGRAFÍE s.f. Înregistrare electrică a contracțiilor inimii și a curenților ei. [Gen. -iei. / < fr. électrocardiographie, germ. Elektrokardiographie]. Vezi definitia »
FRATRÍE s.f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești antice (mai ales a celor atice). ♦ Grup de mai multe ginți înrudite între ele prin legături de sânge. 2. Grupare mare de plante apropiate genetic. [Gen. -iei. / < fr. phratrie, gr. phratria]. Vezi definitia »
CICLOPLEGÍE s. f. paralizie totală a mușchilor ochilor. (< fr. cycloplégie) Vezi definitia »