RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif. Vezi definitia »

TRANSDUCTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif]. Vezi definitia »

pregătitív, pregătitívă, adj. (înv.) pregătitor. Vezi definitia »

POTESTATÍV, -Ă adj. După cum dorește una dintre părțile contractante. [< fr. potestatif]. Vezi definitia »

substantiv, cu sensul de obiect, lucru Vezi definitia »