DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis. Vezi definitia »

COMPLIMÉNT s. n. 1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate. 2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva. 3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverență. (< fr. compliment) Vezi definitia »

Element prim de compunere savantă, cu semnificația de 10 la puterea -24 Vezi definitia »

OCTÁNT s. n. 1. sector de cerc egal cu 4⁵ș. ◊ fiecare dintre cele opt regiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare două câte două. ◊ porțiune a globului egală cu 1/8 din suprafața sa totală. 2. instrument asemănător cu sextantul, dar având limbul de 4⁵ș, pentru măsurarea înălțimii aștrilor și a distanțelor lor unghiulare. (< fr. octant, lat. octans) Vezi definitia »

FECULÉNT, -Ă adj. care conține feculă. (< fr. féculent) Vezi definitia »