ORNAMENTÁȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation. Vezi definitia »

TRIANGULÁȚIE, triangulații, s. f. Ansamblu de operații geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. ♦ Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice. [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangulation. Vezi definitia »

MACROGAMÍE s. f. 1. fecundație în cadrul căreia funcționează doi indivizi unicelulari ai aceleiași specii. 2. procesul de contopire a doi macrogameți. (< fr. macrogamie) Vezi definitia »

stărpăríe, stărpăríi, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) oi sterpe. 2. loc îngrădit la stână folosit ca adăpost pentru oile sterpe, miei și berbeci; sterpar. Vezi definitia »

DISPAREUNÍE s.f. (Med.) Dureri violente în timpul contactului sexual, la femei. [Pron. -re-u-, gen. -iei. / < fr. dyspareunie]. Vezi definitia »