AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorisation. Vezi definitia »

DISCROMATOPSÍE s. f. (Med.) Incapacitate de a distinge culorile. – Din fr. dyschromatopsie. Vezi definitia »

ENZIMOLOGÍE s.f. Ramură a biochimiei care studiază enzimele. [Gen. -iei. / < fr. enzymologie]. Vezi definitia »

GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis – cunoaștere, logos – știință]. Vezi definitia »

SUPERGALAXÍE s. f. grup ipotetic de galaxii, foarte apropiate una de alta. (< fr. supergalaxie) Vezi definitia »