FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Vezi definitia »

SÓLDĂ s.f. 1. Salariul plătit militarilor. 2. A fi în solda cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru. [< fr. solde, cf. it. soldo – ban]. Vezi definitia »

CHIMÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă care acționează asupra cazeinei din lapte și o coagulează; cheag; chimozină, labferment. [< germ. Chymase]. Vezi definitia »

FILÁNDRĂ s. f. pată opacă în masa sticlei, rezultată din turnare. (< fr. filandre) Vezi definitia »

ATRABÍLĂ s.f. (Med.) Bilă de culoare neagră; substanță de culoare închisă presupusă a fi secretată de glandele suprarenale și a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bilă]. Vezi definitia »