CONSÍLIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. ◊ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al șefului statului; organul suprem al jurisdicției administrative; organul administrativ central. Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective. 2. (Înv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil. Vezi definitia »

PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Rar) Care are culoarea prazului; verde-deschis. – Praz + suf. -uliu. Vezi definitia »

SUBROGATÓRIU, -IE, subrogatorii, adj. Care substituie. – Din fr. subrogatoire. Vezi definitia »

NARGHELEGÍU, narghelegii, s. m. Slujbaș la curtea domnească din țările românești care pregătea domnului narghileaua. – Din tc. nargileci. Vezi definitia »

CÂRMÂZÍU, -ÍE, cârmâzii, adj. (Pop.) Roșu-viu; stacojiu. – Cârmâz + suf. -iu. Vezi definitia »