MAÉSTRU s.m. 1. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată și de învățată; învățat, savant. ◊ Maestru al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă. 2. Creator al unei școli sau al unui curent literar ori științific. ♦ Termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 3. (În trecut) Profesor de lucru de mână, de muzică, de desen, de gimnastică; maistru (2) [în DN]. ♦ Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase. ◊ Maestru de ceremonii = cel însărcinat să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. [Pron. ma-es-. / < it. maestro]. Vezi definitia »

CANDELÁBRU s. n. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan. (< fr. candélabre, lat. candelabrum) Vezi definitia »

ALTIMÉTRU s.n. Instrument de măsură a altitudinii. [< fr. altimètre]. Vezi definitia »

TURBIDIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea turbidității suspensiilor prin compararea transparenței mediului analizat cu aceea a unei probe etalonate; tolometru. (< fr. turbidimètre) Vezi definitia »

VAPORIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea punctului de fierbere al conținutului în alcool aflat sub formă de vapori într-un lichid sub presiune. (< germ. Vaporimeter) Vezi definitia »