STERÍL, -Ă, sterili, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe; sterp. ♦ (Despre pământ) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot crește (în bune condiții) plante. ◊ Pământ steril (și substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu dă nici un rezultat; care este fără folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. stérile, lat. sterilis. Vezi definitia »

EGALÁBIL, -Ă adj. Care poate fi egalat. [Cf. fr. égalable]. Vezi definitia »

IRIGÁBIL, -Ă adj. (despre terenuri) care poate fi irigat. (< fr. irrigable) Vezi definitia »

DIASTÍL s. n. (Arh.) Intercolonament larg de dimensiunea a trei diametre de coloană; p. ext. edificiu cu astfel de intercolonament. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastyle. Vezi definitia »

OSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis]. Vezi definitia »