TITUBÁNT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător. (< fr. titubant) Vezi definitia »

EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. Vezi definitia »

ELUÁNT s.m. Solvent sau amestec de solvenți folosiți într-o soluție. [Pron. -lu-ant. / cf. germ. Eluat]. Vezi definitia »

cuvant cu inalta conotatie religioasa, reprezentand oda pentru marele zeu al invincibilitatii! Vezi definitia »

INSUFICIÉNT, -Ă adj. Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfăcător. // s.m. Calificativ sub limita de trecere, obținut de un candidat la un examen. [Pron. -ci-ent. / cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant]. Vezi definitia »