APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.). Vezi definitia »

PLÁPOMĂ s. f. v. plapumă. Vezi definitia »

CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. Vezi definitia »

CATACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor. (< fr. catacoustique) Vezi definitia »

PERTINÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din fr. pertinence. Vezi definitia »