CANUT (KNUT), regi ai Danemarcii, Norvegiei, Suediei și Angliei. Mai importanți: C. cel Mare (c. 995-1035), rege al Danemarcii (din 1019), Angliei (din 1016), precum și al Norvegiei (din 1028). Domnia lui a marcat o perioadă de maximă putere a statului danez. Vezi definitia »

BELZEBUT (BAALZEBUB), divinitate cananeană și filisteană; (în „Noul Testament”) căpetenie a demonilor. Vezi definitia »

ANACOLÚT s.n. Greșeală de gramatică constând în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. [Pl. -te, (rar) -turi. / < fr. anacoluthe, cf. gr. anakolouthos – incoerent]. Vezi definitia »

DURÚT, -Ă, duruți, -te, adj. (Mold.) Care doare; dureros; îndurerat. Adevăruri durute. Inimă durută. – V. durea. Vezi definitia »

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – V. decădea. Vezi definitia »