IMÍNE s.f.pl. (Chim.) Clasă de combinații organice rezultate prin înlocuirea a doi atomi de hidrogen din molecula de NH₃ printr-un radical organic bivalent. [< fr. imines]. Vezi definitia »

RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate prevăzută pentru anumite infracțiuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion. Vezi definitia »

FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație. Vezi definitia »

INACȚIÚNE s.f. (Rar) Lipsa oricărei acțiuni. [Cf. fr. inaction, it. inazione]. Vezi definitia »

INTERLOCUȚIÚNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotărâre care precedă sentința finală a unui proces. (< fr. interlocution) Vezi definitia »