știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii. Vezi definitia »

BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță¹. Vezi definitia »

MONOȘÍNĂ s. f. monorai. (după fr. monorail) Vezi definitia »

POVÁRĂ, poveri, s. f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ◊ Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăți. 2. Fig. Suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligație, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s. f.] – Cf. sl. podŭvora „targă”. Vezi definitia »

COLAGENÓZĂ s.f. (Med.) Boală caracterizată prin proliferarea celulelor și a fibrelor colagene din țesutul conjunctiv. [< fr. collagénose]. Vezi definitia »