EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie. Vezi definitia »

JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie. Vezi definitia »

LÁMBLIE s. f. protozoar flagelat parazit, care se stabilește în intestinul subțire, dând naștere la tulburări; giardia. (< fr., lat. lamblia) Vezi definitia »

ABREÁCȚIE (‹ fr.) s. f. (PSIH.) Reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare. Vezi definitia »

GEOTERMÍE s.f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. géothermie, cf. gr. ge – pământ, therme – căldură]. Vezi definitia »