DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »

ENTEROHEMORAGÍE s.f. Hemoragie intestinală. [Gen. -iei. / < fr. entéro-hémorragie, cf. gr. enteron – intestin, haima – sânge, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »

METALOTIPÍE s.f. Metalografie (2). [Gen. -iei. / cf. fr. métallotypie]. Vezi definitia »

TRANSFIGURÁȚIE s.f. Tranfigurare. [Gen. -iei. / cf. fr. transfiguration, lat. transfiguratio]. Vezi definitia »

proedríe, proedríi, s.f. (înv.) rang de prim ordin (într-o ierarhie nobiliară). Vezi definitia »