SPĂLĂTÓR, (I) spălătoare, s. n. (II) spălători, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. ♦ Chiuvetă specială în care se spală vasele de bucătărie. 2. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căreia se freacă și se spală vasele. 3. Instalație specială, în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale. – Spăla + suf. -ător. Vezi definitia »

ÁRBOR s. m. v. arbore. Vezi definitia »

INSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o muncă de instruire; (spec.) militar care instruiește o trupă. [< rus. instruktor, cf. fr. instructeur]. Vezi definitia »

SFĂRÂMĂTÓR, sfărâmătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. – Sfărâma + suf. -ător. Vezi definitia »

ESTIMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană calificată care efectuează o estimare. [Cf. it. estimatore]. Vezi definitia »