Definita cuvantului convers
CONVÉRS2, -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu convers
OBVÉRS, -Ă adj. (Liv.) Relativ la o obversiune, de obversiune. // s.f. (Log.) Judecată echivalentă alteia într-o obversiune. [< fr. obverse]. Vezi definitia »
CURS s.n. I. 1. Expunere, predare a unei materii, făcută la o catedră de învățământ superior sau forma unui ciclu de lecții sau prelegeri; (p. ext.) oră sau totalitatea orelor de program afectate acestei expuneri. 2. Volum care reunește un ciclu de lecții sau de prelegeri. II. Preț al unității bănești dintr-o țară, exprimat în unitățile bănești din celelalte țări; preț variabil, stabilit la bursă, pentru valută, hârtii de valoare etc. [Cf. lat. cursus, fr. cours]. Vezi definitia »
PERVÉRS, -Ă adj. Corupt, depravat; anormal din punct de vedere sexual. ♦ Perfid, fățarnic; înclinat spre fapte rele. [< fr. pervers, cf. lat. perversus – întors, în sens contrar]. Vezi definitia »
MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge. Vezi definitia »
LÍNTERS s. n. fibrele scurte (cu aspect de puf) care rămân pe semințele de bumbac după egrenare. (< fr. linters, germ. Linters) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z