ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare. Vezi definitia »

IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – V. iobăgi. Vezi definitia »

RAMBURSÁRE, rambursări, s. f. Acțiunea de a rambursa și rezultatul ei. – V. rambursa. Vezi definitia »

REVANȘÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a revanșa. [< revanșa]. Vezi definitia »

RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re¹- + cromare. Vezi definitia »