NAZIFASCÍSM s. n. uniune între nazismul german și fascismul italian, în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. (< it. nazifascismo) Vezi definitia »

ALODIALÍSM s.n. (Ist.) Alodialitate. [< fr. allodialisme]. Vezi definitia »

GASCONÍSM s. n. predispoziție (a francezilor) pentru fanfaronadă. ◊ locuțiune, pronunțare proprie gasconilor. (< fr. gasconisme) Vezi definitia »

SOCIALÍSM s.n. 1. (În concepția marxistă) Prima fază a orânduirii comuniste, făurită pe baza lichidării modului de producție capitalist, întemeiată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare și pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție. 2. Concepție, doctrină, teorie care susține necesitatea instaurării orânduirii socialiste. ♦ Socialism științific = parte constitutivă a marxism-leninismului, care studiază procesul trecerii omenirii de la capitalism la comunism; socialism utopic = denumirea diferitelor concepții premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. [Cf. fr. socialisme, germ. Sozialismus, rus. soțializm]. Vezi definitia »

CAMELEONÍSM s.n. Proprietate a unor reptile de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător. ♦ (Fig.) Schimbare a purtării și a convingerilor cuiva în funcție de împrejurări. [Cf. fr. caméléonisme]. Vezi definitia »