ISOCÓL, -Ă adj. (gram.; despre o perioadă) ale cărei membre au aceeași lungime. (< fr. isocole, lat. isocolon, gr. isokolon) Vezi definitia »

RECEPTÁCOL s. n. v. receptacul. Vezi definitia »

NUCLEÓL s. m. organit dens și rotund din nucleul celular, din proteină și granule de acid nucleic; plasmozom. (< fr. nucléole, lat. nucleolus) Vezi definitia »

CAPÍTOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. 2. subiect de conversație; problemă; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum) Vezi definitia »

PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol. Vezi definitia »