scârțălí, pers. 3 sg. scârțăléște, vb. IV refl. (reg.; despre lapte) a se strica, a se acri. Vezi definitia »

târlí, târlésc, vb. IV (reg.) 1. a așeza târla. 2. a gunoi, a întinde pe jos. 3. a ține casă cu cineva. Vezi definitia »

părălí, părălésc, vb. IV (înv. și fam.) a jecmăni de parale. Vezi definitia »

CÚLI s.m. (Liv.) Muncitor asiatic care lucrează cu ziua sau care trage ricșa. [< fr., engl. coolie, cf. hind. kuli]. Vezi definitia »

călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire). Vezi definitia »