MISTÉR¹, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau descoperit; taină; secret. 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistèriu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium. Vezi definitia »

sever Vezi definitia »

PLUMBIFÉR, -Ă adj. Care conține plumb. [Cf. fr. plombifère]. Vezi definitia »

BOULOGNE-SUR-MER [bulóñ-sür-mér], oraș în N Franței (Artois), port de pescuit și de pasageri la M. Mînecii; 98,6 mii loc. (1982, cu suburbiile). Conserve de pește; metalurgie; constr. navale. Castel (sec. 13), catedrală renascentistă. Vezi definitia »

marchiér s. m. (pl. marchieri) Vezi definitia »