SOTÉUZĂ s.f. Tigaie cu pereții mai înalți destinată sotării legumelor sau a cărnii. [Pr.: -tö'-] (din fr. sauteuse) Vezi definitia »

RIGLÉTĂ, riglete, s. f. 1. Riglă lungă de 2-5 m, folosită la măsurarea lungimii aliniamentelor. 2. Riglă mobilă a unei rigle de calcul. – Din fr. réglette (după riglă). Vezi definitia »

MAJÁRCĂ s. f. Soi autohton de viță de vie cultivat pe terenuri nisipoase, cu boabe mari de culoare verzuie-ruginie. – Et. nec. Vezi definitia »

pohoiálă, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare. Vezi definitia »

SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. – Din fr. séquelle. Vezi definitia »