CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire]. Vezi definitia »

ANTIPOPULÁR, -Ă adj. împotriva poporului. (< anti- + popular) Vezi definitia »

DODECÁR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești. – Din ngr. dodekária „duzină”. Vezi definitia »

BINÁR, -Ă, binari, -e, adj. 1. Compus din două unități, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A cărui bază este numărul doi. ◊ Relație binară = relație care are loc între doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius. Vezi definitia »

MULTIMOLECULÁR, -Ă adj. plurimolecular. (< engl. multimolecular) Vezi definitia »