BIÉU s.n. v. bie. Vezi definitia »

meréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniștit. Origine necunoscută. Cuvînt puțin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se folosește în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păși; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Pașca, Dacor., X, 315. Vezi definitia »

ESÉU s. n. 1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul. 2. încercare; probă. ◊ probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (sport) încercare. ◊ (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. (< fr. essai) Vezi definitia »

chischinéu (-éie), s. n. – Batistă, năframă. – Var. chischinea, cheschenea. Mag. keszkenő (DAR; Gáldi, Dict., 114). În Trans. Vezi definitia »

SOTÉU, soteuri, s.n. Preparat culinar din bucăți de carne, măruntaie, pește, fragede și delicate, sotate în grăsime, stinse cu vin sau un fond potrivit, apoi fierte înăbusit, împreună cu o garnitură de legume și condimente, în vasul acoperit cu capac. – Din fr. sauté. Vezi definitia »