CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care exercită o influență asupra evoluției unui fenomen sau asupra unei situații la un moment dat, într-un anumit sector de activitate; concurs de împrejurări. ♦ Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al dezvoltării economice. – Din fr. conjoncture. Vezi definitia »

CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia) Vezi definitia »

NERVATÚRĂ s. f. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). (< fr. nervature, it. nervatura, germ. Nervatur) Vezi definitia »

véșcă, véște, s.f. (reg.) 1. văcălie. 2. tipar în care se pune cașul. Vezi definitia »

CHIMÉRICĂ (‹ chimer, trib al tracilor) adj. Fază ~ = fază tectogenetică, desfășurată la sfîrșitul Triasicului sau în Liasicul inferior (faza c. veche) și la sfîrșitul Malmului (faza c. nouă). Pe terit. României, se recunosc urmări ale fazei c. în Dobrogea de Nord. Vezi definitia »