MAROCÁN, -Ă, marocani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marocului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Marocului sau marocanilor (1), care este originar din Maroc, privitor la Maroc sau la marocani. – Din fr. marocain. Vezi definitia »

rocmán (-ni), s. m. – (Bucov.) Locuitor al unei regiune orientale nedeterminate, cunoscut în mitologia populară prin bunătatea lui. – Var. rohman. Sl. rachmanŭ din arab. rahman „brahman” (Scriban). Vezi definitia »

BILDUNGSROMÁN s. n. roman care înfățișează procesul de formare a personalității eroului sub acțiunea educației și a experienței dobândite. (< germ. Bildungsroman) Vezi definitia »

REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien]. Vezi definitia »

GLOSOFARINGIÁN, -Ă adj. (Anat.) Care aparține limbii și faringelui, referitor la limbă și faringe. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. glosso-pharyngien]. Vezi definitia »