DREN s. n. 1. conductă subterană pentru colectarea și evacuarea apei de pe un teren mlăștinos. 2. strat pietros care căptușește spatele unui zid de sprijin, o boltă etc., destinat să colecteze apa de infiltrație. 3. conductă de oțel montată de-a lungul unei nave, pe fund, servind la colectarea apei drenate din santinele acesteia. 4. tub, meșă de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rană. (< fr. drain) Vezi definitia »

PIROXÉN s. m. silicat natural de fier, magneziu, aluminiu, calciu etc., din rocile eruptive. (< fr. pyroxène) Vezi definitia »

FEBRIGÉN, -Ă adj. care produce febră. (< fr. fébrigène) Vezi definitia »

ANDROGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. [< fr. androgène, cf. gr. aner – bărbat, gennan – a naște]. Vezi definitia »

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec. Vezi definitia »