Definita cuvantului blajin
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu blajin
BÖCKLIN, Arnold (1827-1901), pictor elvețian. Spirit romantic, a executat tablouri mitologice și peisaje într-o viziune mistică („Insula morților”, „Tărîmul celor fericiți”). Vezi definitia »
PALADÍN s. m. 1. nobil care slujește la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. 2. (fig.) om curajos, îndrăzneț, cavaler (II, 1). (< fr. paladin, it. paladino) Vezi definitia »
BAFFIN [bæfin] 1. William B. (1584-1622), navigator și explorator polar englez. A condus expediția de căutare a Pasajului de Nord-Vest, a cercetat G. Hudson (1615) și marea care azi îi poartă numele, trecînd prin str. Davis (1616). 2. Marea sau Golful ~, marea în NE Americii de Nord, între Arh. Arctic Canadian și Groelanda, legată prin str. Davis de Oc. Atlatic și prin str. Smith de Oc. Înghețat; 530 mii km2. Ad. medie: 861 m; ad. max.: 2.414 m. Salinitate: 30-34,5‰. Vînătoare de balene și foci. 3. Insula ~ sau Țara lui ~, cea mai mare ins.din Arh. Arctic Canadian; 476 mii km2, din care c. 83 mii km2 acoperiți de ghețuri. Alt. max.: 2.591 m (vf. Penny Highland). Vegetație de tundră. Zăcăminte de cărbune și min. de fier. Populație rară, formată din eschimoși (c. 3,4 mii loc). Stațiuni de cercetări științifice. Pescuit. Oraș pr.: Frobisher Bay. Vezi definitia »
RONÍN s.m. Cavaler feudal japonez exclus din asociația seniorilor; samurai sărăcit, declasat. [< fr. ronin < cuv. japonez]. Vezi definitia »
ARLECHÍN s.m. Personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. V. bufon. [< it. arlecchino < v.fr. Hellequin – personaj mitic demonic]. Vezi definitia »