PERDÁF, perdafuri, s. n. Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah. Vezi definitia »

TARÁF, tarafuri, s. n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf. Vezi definitia »

POLIGRÁF I. s. m. autor care a scris opere aparținând unor genuri variate. II. s. n. 1. aparat pentru reproducerea unui manuscris în mai multe exemplare. 2. aparat care permite înregistrarea a mai multor constante biologice (puls, respirație etc.). 3. aparat detector de minciuni. (< fr., /3/ amer. polygraphe) Vezi definitia »

OMBROGRÁF s. n. pluviograf. (< fr. ombrographe) Vezi definitia »

SPIROGRÁF s. n. spirometru înregistrator. (< fr. spirographe) Vezi definitia »