HODORÓG¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

ENOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în enologie. Și oenolog, var. oinolog s.m.f. / < fr. oenologue]. Vezi definitia »

SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga. Vezi definitia »

HIDRAGÓG, -Ă adj., s. n. purgativ puternic. (< fr. hydragogue) Vezi definitia »

poșomóg, poșomógi, s.m. (reg.) 1. bucată mare din ceva; poșolog. 2. (la pl.) fire de cânepă răsărite târziu și nedezvoltate sau rămase după recoltat; poghircă, bârzoci. 3. om mic de statură (care merge împiedicîndu-se). Vezi definitia »