POLÓG¹, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., scr. polog. Vezi definitia »

MICROSOCIOLÓG, microsociologi, s. m. Reprezentant, adept al microsociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. microsociologue. Vezi definitia »

HIDROLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrologie. [< fr. hydrologue]. Vezi definitia »

TRAUMATOLÓG, -Ă, traumatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în traumatologie. – Din traumatologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

ELECTRORADIOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în electroradiologie. [< fr. électroradiologue]. Vezi definitia »