Definita cuvantului mercur
MERCÚR s. n. Element chimic, metal de culoare albă-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obișnuită, foarte dens și mobil, întrebuințat în tehnică și în medicină; hidrargir, argint-viu. – Din fr. mercure, germ. Merkur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mercur
PUR, -Ă adj. 1. (despre corpuri) curat, neamestecat. ◊ nestricat, nealterat, neviciat. ◊ fără pete; imaculat, clar, limpede. ◊ (fig.) neprihănit, nevinovat. 2. veritabil, autentic, adevărat. 3. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială. (< lat. purus, fr. pur) Vezi definitia »
tur (tururi), s. n. – Învîrtire, ocol. Fr. tour. – Der. turaj, s. n. (mișcare giratorie), barbarism tehnic, folosit de Camil Petrescu. Vezi definitia »
MAZÚR, mazuri, s. m. (Reg.; mai ales la pl.) Persoană care aparținea unui grup etnic polonez din regiunile Mazuria și Mazovia. – Din ucr. mazur, pol. Mazur. Vezi definitia »
ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz). Vezi definitia »
TELÚR s. n. metaloid alb-albăstrui cu proprietăți asemă-nătoare celor ale sulfului. (< fr. tellure) Vezi definitia »