DUBITÁȚIE s. f. 1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranțe în gândire. 2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecțiile; addubitație. (< fr. dubitation, lat. dubitatio) Vezi definitia »

CHEMITIPÍE s.f. Chemigrafie. [Gen. -iei. / < fr. chémitypie]. Vezi definitia »

GLOSOPATIE s. f. Denumire genericĂ? pentru bolile limbii. -Din engl. glossopathy Vezi definitia »

OCUPÁȚIE, ocupații, s. f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiúne s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis. Vezi definitia »

CONSTIPÁȚIE s.f. Stare a unei persoane care manifestă greutăți, încetineală în evacuarea intestinului; coprostază. [Gen. -iei. / cf. fr. constipation]. Vezi definitia »