TOREÚTIC, -Ă I. adj. referitor la toreutică. II. s. f. 1. arta cizelării și a sculpturii în lemn, metal sau fildeș; arta sculpturii în bronz. 2. totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. (< fr. toreutique) Vezi definitia »

HIPNAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la stările care conduc la somn, intermediare între veghe și somn. [< fr. hypnagogique, cf. gr. hypnos – somn, agogos – care conduce]. Vezi definitia »

DICARBOXÍLIC adj. acid ~ = combinație chimică cu două grupări carboxil în moleculă. (< engl. dicarboxylic) Vezi definitia »

AGROBIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la agrobiologie. [Cf. fr. agrobiologique] Vezi definitia »

TALMÚDIC, -Ă adj. Care aparține talmudului, conform prescripțiilor acestuia. [Cf. fr. talmudique]. Vezi definitia »