COTREÁNȚĂ, cotrénțe, s.f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță) Vezi definitia »

PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »

RUFȘOÁRĂ s. f. v. rufușoară. Vezi definitia »

NOVOCAÍNĂ s.f. Substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, întrebuințată ca anestezic local; procaină. [Pron. -ca-i-. / < fr. novocaïne]. Vezi definitia »

MÂRȚÍNĂ, mârține, s. f. (Reg.) Mârțoagă. – Slav (v. sl. mrŭcina). Vezi definitia »