ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque) Vezi definitia »

BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque) Vezi definitia »

hănésc, hăneáscă, hănéști, adj. (înv.) care ține de han, care se referă la stăpânirea hanului. Vezi definitia »

FLASC, -Ă adj. Moale, fleșcăit. ♦ Nerezistent. ♦ (Fig.) Lipsit de vlagă, de energie. [< fr. flasque]. Vezi definitia »

plăieșésc, -eáscă, adj. (înv.) care aparține plăieșilor, privitor la plăieși, de plăieși. Vezi definitia »